Bistro Central
Publicat la 2015-07-20 05:48:05, in categoria Portofoliu - Afaceri autorizate
Un bistro cu si pentru oameni frumosi
V-am obisnuit sa va scriem despre restaurante frumoase, ornamentate cu decoratiuni impresionante si detalii ale finisajelor la nivel micro.
De data aceasta tonul se schimba mult, voi vorbi despre un loc fain, despre un bistro cu terasa, administrat de oameni pe masura si care e, mai intai, o chemare la desfatare pentru suflet si mai apoi pentru papilele gustative, este o experienta.
Dupa cum va asteptati, am ajuns la Cafe- Bistro La Central fiindca JuristFirme s-a ocupat de demersurile pentru autorizarea bucatariei din punct de vedere sanitar veterinar. Astfel, un lucru stiam sigur, oamenii de La Central isi dau interesul sa functioneze cu totul in regula si sa indeplineasca toate formele legale de avizare- autorizare, oricat ar dura.
Mai stiam ca bistroul este complementar activitatii de casting si nimic mai mult. „Casting” ma trimitea cu gandul spre mega-exclusivist si in mintea mea s-a conturat ceva ce nu semana cu ce aveam sa intalnesc La Central.
Oaza care topeste caldura
Era o zi de genul „caldura mare, mon cher!” Canicula toropea tot, orasul incins si vacanta transformase Bucurestiul intr-un pustiu, asa ca nu prea ma vedeam comunicativa. Cam asta era tonusul cand pe am pornit calare pe calul meu rosu spe noul Bistro autorizat de JuristFirme. Planificam sa pun cateva intrebari punctuale, sa vad locul si sa plec. Planul de acasa nu mi s-a pupat cu cel din targ si sunt bucuroasa ca s-a intamplat astfel. Sa vedeti de ce!
Am ajuns in dreptul curtii de pe strada Traian numarul 147 si citesc pe o plansa din lemn „Teatrul de sub artar.” M-am intrebat pentru o secunda daca am gresit adresa, totusi am purces.
Pe masura ce inaintam pe langa mesele si bancile inedite, dupa cum veti vedea, realizam cum am plecat de la idei preconcepute de care trebuie sa ma scutur. Scuzati argoul, dar gaseam locul foarte misto! Mesele si bancile erau construite din paleti, acoperite cu perne viu colorate, de jur imprejur o multime de flori, muscate, hortensii si nu numai, care ma faceau sa ma simt ca in gradina unui prieten, nicidecum pe terasa unui bistro pe care mi-l inchipuisem total diferit.
Forma gradinii, lunga, ma provoca sa trec pe langa fiecare masa in parte si sa ma bucur de explozia de culoare a pernelor rosii, galbene, verzi, mov, de florile vii ce se itesc in ghivece, intre mese. Pe mese, sub sticla groasa, se aratau postere uriase cu zeci de titluri de filme cunoscute. Dupa cum reiesea din textul afisului si mi s-a confirmat mai tarziu, pentru toate aceste filme, romanesti si internationale, Central Casting a asigurat actori si figuranti.
Loc de intalnire pentru artistii vremii
Sentimentul ca ma aflu intr-un loc cu prieteni mi s-a confirmat ulterior, chiar de doua ori, si voi povesti despre fiecare ocazie, pe rand. Prima oara am intalnit-o pe Liliana Toma, „vinovata” pentru acest loc. Daca intrarea vesel- prietenoasa a gradinii imi mai mai imblanzise sictirul canicular, intalnirea cu aceasta doamna frumoasa a schimbat total raportul. Nu mai vroiam sa stiu despre numarul de locuri, cum a decurs autorizarea, chestii seci, cifre, date si statistici. Vroiam sa stiu povestea bistroului, fiindca eram sigura ca are una. Nu am mai vrut sa pun intrebari anoste, fiindca stiam ca esenta e in alta parte, asadar am ascultat-o pe Liliana indelung, in timp ce savuram un smothie de pepene galben, racoros si perfect pentru acea zi torida. Nu mai vroiam sa plec repede, vroiam sa prind esenta centrala a „La Central”.
Povestea, pe scurt cu vorbele mele, pe cat de frumoasa, pe atat de simpla. Liliana Toma conduce de sase ani o agentie serioasa de casting, care a fost implicata in proiecte de tot felul, de cea mai mare complexitate. De-a lungul timpului, pe durata sedintelor de casting, antreprenoarea de „La Central” a observat ca exista artistii care se reintalnesc in agentie dupa ani buni si se uita la povesti pe durata selectiilor.
Asa i-a venit ideea sa creeze un local boem, in care artistii se pot intalni ei intre ei, la povestiri bune, la mancare savuroasa si la preturi gandite pentru bugetul lor. Mai mult chiar, „La Central” e gandit ca publicul sa aiba ocazia sa isi intalneasca idolii, tinerii artisti, cantareti, actori, artisti plastici, poeti, coregrafi.
... Tanara generatie interactioneaza cu toti acesti oameni care aduc plus valoare in cultura romaneasca si pot relationa cu ei intr-un mediu relaxant, formandu-si valori reale, nemoderate de media sau social media. Este un loc in care sa scoti capul din telefon si treci la „viata ce se vietuieste”, la idei faine.
Altfel spus e un bistro, o terasa, o oaza a prieteniilor legate pe valori si gusturi similare. Si fiindca vorbim despre prietenii, echipa se arata legata si amica, echilibrata si voioasa, intr-un tot „Central.”
O ascultam pe Liliana fara sa o opresc. Stiam ca nu vorbeste vorbe. La o masa alaturata, masa facuta chiar de ei, cu mainile lor, unul dintre partasii in povestea „La Central” ( l-am recunoscut dupa tricou si atitudinea relaxata) citea „ Conversatii cu Dumnezeu?” de Naele Donald Walsch.
„Nu vreau sa ma imbogatesc, vreau sa las ceva in urma, pentru alte generatii, ca ele sa creasca altfel!”
Aceste vorbe mi-au tunat in minte atunci, mi-au rasunat si mai tarziu, vi le reproduc si voua fiindca mesajul acestor vorbe au fost mai mult decat sloganul „La Central”, anume Loc de intalnire pentru artistii vremii. Erau cuvinte spuse din suflet, era crezul Lilianei in aceasta afacere, in acest Bistro pe „o strada-nspre Hala Traian”, care nu e Popa Nan, ci chiar Traian, Traian 147. Copiii ei, copiii nostri, ai tuturor, pot creste prin modele faine, prin cultura venita ca forma de distractie, prin interactiunea cu adevaratele modele. De aceea e important ca tinerii sa aiba un loc in care sa isi dezlantuie talentul si unde altii sa isi gaseasca linistea sau inspiratia.
„La Central” va avea si un teatru in aer liber pe viitor, „Teatrul de sub Artar”. Cand? Raspunsul depinde de Primaria Capitalei care trebuie sa acorde documentele de urbanism. Acesta va fi un edificiu in aer liber, cu un amfiteatru construit la fel de neconventional precum mesele. Scopul acestuia este dublu. Pe de o parte spectatorii, chiar aflati acolo, in curtea prietenilor „La Central” pot viziona in conditiile reale care sa teleporteze spectatorul din sala sub clar de luna in pielea personajelor. Pe de alta parte,mi-a dezvaluit Liliana Toma, pentru o mai buna sonorizare.
Iarna spectacolele se vor muta in interiorul bistroului, in cei 80 metri patrati de open space. Pentru a reda conexiunea cu „Central Casting” culoarea rosu, vitala, domina spatiul interior al bistroului.
Discutiile au fost lungi, nu ma gandeam ca o voi sta atat. De fapt, mi-era atat de bine incat nu imi venea sa plec. Ascultam mai mult decat vorbeam si ascultam lucruri frumoase, planuri pentru generatiile ce au sa vina.
Dor marunt, dor potolit de oameni faini
Ramasese ca Liliana Toma sa imi dea de stire despre urmatorul eveniment „La Central”. S-a intamplat chiar a doua zi de la intalnire, pe cand mi-a zis ca va canta trupa Dor marunt chiar in acel weekend. Am confirmat ca voi merge si chiar am mers. Mi-a placut numele trupei „ dor”, acel dor romanesc. Mie imi era dor de oameni frumosi, acesta mi-a fundamentat decizia sa ies.
In gradina, parea o gasca de prieteni. Erau prieteni. Liliana Toma se plimba intre oaspetii prieteni, rezolva situatii care apar in viata antreprenorilor. Om si femeie de afaceri, mi-am spus. Faina, joviala, calda.
Baietii din trupa Dor marunt au atins coarde ale sufletului meu de romanca neaosa pe ritmuri de Indie Pop. Live pur, scena in gradina, ce altceva sa vrei?
Am vrut totusi si altceva. La placinte inainte spune vorba romanului. Am luat doua, una cu dovleac la fata locului, a doua la pachet, cu varza, asa de amorul placintelor. Si smothie am vrut. Tot doua, de placerea gustului.
Cand am plecat am vrut sa strig „buna sera tuturor” ca intr-o comunitate formata. Mi-am oprit la timp pornirea, dar comunitatea exista, se dezvolta si se numeste „La Central”.
Cand tacerea e o virtute. Opriti-va si ascultati!
Toti dorim sa vorbim mult, frumos, persuasiv si nu e rau deloc. Prea putin intelegem ca trebuie sa ascultam mai intai pentru a vorbi.
Oamenii „La Central” au inteles si organizeaza un curs despre ascultare. Se intampla pe 30 iulie, alaturi de un psiholog. E bine sa vorbiti, dar pentru a vorbi la obiect , e necesar ca mai intai sa ascultati. Daca eu nu as fi ascultat nu v-as fi putut scrie despre La Central. Asadar, alaturati-va!
Imi rasuna in minte versurile unui cantec: „Oamenii sunt inca frumosi”! Nu trebuie sa va placa neaparat cantecul, gusturile sunt intotdeauna discutabile. Credeti in versuri si gusturi diverse, daca vreti sa cunoasteti oameni frumosi, dati o fuga pana La Central!
Sa va salvez din timp: gasiti Bistroul pe str Traian 147, sector 3 Bucuresti, la jumatatea drumului intre Hala si Foisor.
.jpg)