Operatiunea Fiscalizarea casei de marcat
Publicat la 2015-12-23 12:01:34, in categoria Corina - peripetii birocratice
Habarnismul birocratic da cu rest!
Sau cum
“Agentul” e for de expertiza la ANAF!
In rubrica Juristfirme.ro, “Corina- peripetii birocratice” va obisnuisem cu intamparile personale, din viata de antreprenor, in marea batalie cu birocratia. De data aceasta nu voi scrie despre mine, ci despre un prieten care, recent, a decis sa inchida un PFA si sa deschida o firma (SRL).
Dupa ce s-a asezat din toata tevatura, mi-a descris, pe ton “haz de necaz”, ziua in care a alergat ca un maratonist, cu sacul plin de hartoage in spate, o casa de marcat in brate, ca un Mos Craciun in deriva, sa se ocupe de fiscalizarea acesteia, ca un contributor normal. Anormal e tot ce se intampla in aceasta procedura.
Mult aplaudatul, trambitatul, modificatul Cod Fiscal 2016 a trimis multe persoane fizice autorizate in deriva, sub presiunea extinderii contributiilor personale, sa spuna “Mai bine deschid un SRL!”. La fel s-a intampla cu el.
Situatia sta cam asa. Amicul a inchis o activitate comerciala de tip PFA si a infiintat un SRL. Marea provocare: avea o casa de marcat pentru care trebuia sa predea memoria fiscala pe persoana fizica autorizata si sa o fiscalizeze pe SRL. A apelat la prietenul Google si solutia primara a fost sa mearga la ANAF Sector 4.
De aici incolo va descriu toata aventura zilei de 21 decembrie si voi pastra multe din cele zise de “patit” pentru a pastra autenticitatea trairii si experientei. In ciuda drumurilor delirante, povestirea lui a fost savuroasa si merita sa va delectati. Multi dintre voi va veti identifica in ea.
Operatiunea memoria fiscala si predicatul in limba romana
Dis de dimineata, inarmat cu un munte de rabdare, 10 kg de hartoage (documentele aferente PFA-ului inchis, acte contabile si documentele SRL-ului proaspat infiintat), obiectul cu buba- casa de marcat ce urma a fi fiscalizata se indreapta catre ANAF sector 4 din Brancoveanu.
Prima oprire la ghiseu si prima intrebare “la dumneavoastra predau memoria fiscala?” . Raspunsul vine ca un buzdugan: “NU! mergeti pe Dimitrie Gerota” … “...atunci, registrul unic de control pot sa il iau de la dumneavoastra?” vine cea de a doua intrebare a prietenului. Raspunsul doi, fara predicat, pe masura primului “Nu - Cutitul de Argint”.
Crezand ca stie ce are de facut s-a pornit spre Cutitul de Argint. A urcat in masina, a incercat sa conduca spre destinatie. Alta galma! La Cimitirul Eroilor se depuneau coroane! Trafic blocat, famfare, politie, coloana oficiala, tot tacamul! Asa ca un drum pe care sa il parcurgi in 5 minute, l-a facut in inzecit mai mult!
Expertul. Agent expert 001
Gata! Cutitul de Argint! Intra, se agita, cauta ghiseul de informatii! Ia-l de unde nu-i! Intra la un birou si intreaba de unde poate achizitiona RUC (registrul unic de control). Vine si obisnuitul raspuns fara subiect si predicat “nu de la noi!”; “totusi, de unde il cumpar?” intreaba amicul. “Nu stiu, noi nu avem!” raspunde functionara balabanind din umeri.
Va redau textual povestea antreprenorului, care sigur va starneste deja vu: “ Ma uit debusolat stanga –dreapta si vad un agent de paza, sa il intreb si pe el daca doamnele de la ghiseu nu stiu. Agentul de paza se uita furios si iritat de intrebare, ma trage de maneca si ma pune in fata unui altar de afise lipite pe peretele incaperii: -“Uite dom’ne aci scrie mare ca registrele se iau din Dimitrie Gerota, nu de la noi”. Plec cu capul in jos, mustruluit de cel mai calificat om al institutiei si o iau la sanatoasa catre Dimitrie Gerota.”
Inca un drum. “Nu de la noi” rezista!
S-a imbarcat in masina si a pornit o noua ruta spre centrul capitalei. Ajuns in institutia din Dimitrie Gerota a cascat ochii sa gaseasca un semn, sageata, ceva care sa il ghideze catre biroul care se ocupa de fiscalizarea caselor de marcat.
Intr-un final, pe o usa mai dosita vede intr-un final un afis pe care scrie ”case de marcat, etaj 3, cam. 307” Alearga pana acolo sa nu dispara usa camerei 307, ciocane si intra.
In interior un domn si o doamna. Doamna eleganta, paseaza cererea amicului la “colegu’”. Desi amentit de drumuri, dar inca rabdator, petentul nostru ii povesteste acestuia din urma ce doreste, cum a inchis PFA, deschis SRL si doreste sa incheie fiscalizare pe una si sa o deschida pe alta.
Functionarul respira adanc si rabufneste:
“-dar ce aveti dom’ne toti de vreti sa inchideti acum in ajun de sarbatori. Pai aveti programare?” raspunsul era evident negativ. “-Pai vedeti, tre programare, stati ca poate aveti noroc. Nu, nu este loc azi. Dar de la ce sector sunteti?” Antreprenorul raspunde, cuminte, ca apartine de sectorul 4.
Functionar: “Pfff, pai la Brancoveanu, nu la noi”
Antreprenor: Pai de la Brancoveanu m-au trimis aici pentru memoria fiscala.
Functionar: “Pfff, nu, nu la noi, la Brancoveanu. Altceva mai vreti de la noi?”
Raspunsul a fost evident “nu”!
Agent expert 002! Gradina 007 s-a mutat la ANAF!
Pe masura ce cobora scarile spre holul principal, ii apare in minte gandul trist ca trebuie sa se intoarca la sediul ANAF din Brancoveanu. Ca macar sa plece cu o treaba rezolvata, se gandeste sa ia cel putin RUC.
Va redau povestea petentului:
“ Nu aveai pe cine sa intrebi, asa ca stiam procedura: intreb un agent de paza; -”pai nu stiu, ce registre?” raspunde acesta. Pai mi-au zis de la Cutitul de Argint ca de la dumneavoastra se iau registre. “Nu stiu.” De undeva de la subsol. “Aaaa, pai la subsol e usa de acolo”. Merg tinta catre usa, cobor si incep cautarile. O mare de usi, dau de un domn care facea curat si de unul care schimba un bec. Nimeni nu stie nimic. Bat la prima usa:- registre? “Mai in fata. “ Merg la urmatoarea si tot asa, nimeni nu spunea a cata usa. In fine am ajuns la ultima si acolo dau de un domn rasturnat in scaun. Ma vede si ia o pozitie si mai de sef. “Ce doriti?” “RUC”, raspund eu. Da ochii peste cap, deranjat de prezenta mea. “Pai aveti cerere?” - Nu. “Pai si cum sa va dau asa, fara cerere.” - Pai de unde se ia? “De la sectorul de care apartineti”. In fine, ne intelegem, domnul avea cererea in calculator, dar parca m-ar fi pus inca odata pe drum pana la Brancoveanu daca nu eram inspirat sa il abordez cu finete. Rezolv si cu registrele fantoma si plec tinta catre Brancoveanu sa mai bifez si memoria fiscala.”
Punct si de la capat!
Cu chiu cu vai, intr- un trafic innebunit de Sarbatori, se intoarce la sediul ANAF din Brancoveanu. Reia problema casei de marcat la ghiseul de informatii Povesteste cum de la sediul ANAF din Dimitrie Gerota a fost trimis in Brancoveanu sa predea memoria fiscala a casei de marcat si ca doreste sa faca o programare pentru aceasta.
<<“Pai ce memorie fiscala?” stupefiat domnul de la ghiseu, de parca termenii ii erau foarte straini de activitatea dumnealui. Domnu o intreaba pe Rodica, Rodica pe Vasilica, samd. Vine raspunul : “nu la noi, la Cutitul de Argint.”
Pauza, mi se taie picioarele, vad negru in fata ochilor. Bataie de joc zic eu in sinea mea, oamenii astia se hranesc cu batjocura aplicata contribuabililor, cu dosarele nefinalizate ale acestora, cu zambetul acela sarcastic cand iti returneaza actele si iti zic ca mai trebuie ceva la dosar si gata au scapat de tine.>> (n.a. citatul apartine petentului).
Initial a vrut sa conduca masina. Timpul zilei se scursese, traficul ramasese acelasi. Sta 20 minute inchis in masina, incercand sa iasa din parcare. In final ia o decizie inteleapta. Isi pune rucsacul ticsit de hartoage in spate, casa de marcat in brate, respira profund si o ia la picior rapid catre Cutitul de Argint! Asta,asa, sa echilibreze tot corpul!
“Noi ne pridem urechile”
"Ajung aici si dau iar cu ochii de agentul de paza, care ma privea cu sictir. Dau un “search” pe toate afisele peretelui si nu vad nimic legat de predarea memoriei fiscale. Iau la rand ghiseele si soc: gasesc un anunt lipit pe geam cu memoria fiscala" - imi povesteste amicul- petent.
Se duce la la functionara care ar fi trebuit sa il ilumineze. In schimb aceasta il intampina cu o grimasa de soc: “pai ati venit fara mester? Predarea memoriilor se face in prezenta unui om de service autorizat care trebuie sa “il inchiriati”.”
Amicul cere o explicatie, ce inseamna aceasta, nu se ocupa ANAF-ul de aceasta, intreaba daca nu trebuie sa se ocupe ei de predarea efectiva a memoriei fiscale, cum sa “inchirieze” un om?
Restul conversatiei e de-a rasul-plansul:“Pai sa il platiti sa vina sa desfaca casa de marcat in prezenta noastra”. - Pai nu o desfaceti dumneavoastra aici? –“E, pai noi ne prindem urechile domnule, nu e treaba noastra, va priveste pe dumneavoastra.”
Internetul si suna un prieten, solutia finala!
Dupa avalansa de raspunsuri “expert” de la functionari publici ai ANAF si gandul trist ca trebuie sa “inchirieze” un mester in case de marcat, prietenul, antreprenorul - petent, s-a retras la birou si a apelat la Google si telefon. Dupa unele cautari si cateva telefoane a gasit solutia la o firma privata. Trebuia sa plateasca o suma, firma delega o persoana care sa se ocupe de predarea memoriei fiscale si, ulterior, de fiscalizarea pe SRL a casei de marcat, fara ca omul din povestirea noastra sa mai piarda inca o zi. Era aberant, el trebuia sa produca bani, din care o cota parte sa o plateasca oricum la Stat!
Concluzia unui petent roman!
Nu voi interveni asupra celor spuse de prietenul meu. Intr-o masura sau alta, fiecare ne regasim in aceasta poveste. Fiecare dintre noi a avut de facut un demers la o institutie a statului si fiecare dintre noi s-a lovit de aceasta opacitate a functionarilor din spatele ghiseelor.
“...de ce nu te lamuresc si oamenii aia de la ghisee ca doar stiu si ei cum stau lucrurile. Le place sa te plimbe pana abandonezi ideea, doar-doar de cazi sub incidenta legii sa iti mai aplice o amenda. Parca suntem doua tabere rivale: noi contribuabilii pe de o parte si ei operatorii de la ghisee pe de alta parte. Ce dracu mai oameni, nu suntem toti la fel?
In fine, ajung acasa obosit nevoie mare, sleit dupa o zi de carat casa de marcat si o ranita plina de acte, fara prea multe rezultate. Ma intind in pat epuizat si incep sa revad tot filmul zilei, o alergatura fara rost a unui contribuabil scarbit de sistemul romanesc, umilit si batjocorit de toti operatorii de ghisee de la institutiile de stat. Revad iarasi aceleasi chipuri gingase datatoare de voma de la ghisee, simt durerile de spate de la caratul actelor o zi intrega pe kilometrii grei parcursi mai mult la pas, butoanele fermecate ale casei de marcat, ma gandesc ca poate Mosul face o minune sa nu se schimbe legea pana a doua zi ca am dat de dracu, cuprins de magia sarbatorilor sa ies si eu in strada sa ma bat cu pumnul in piept si sa strig in gura mare ”sunt mandru ca sunt roman si ca traiesc in Romania!”…..si in final adorm.
Asa se incheie o zi a unui contribuabil care nu apeleaza la serviciile unor firme de profil pentru solutionarea problemelor cu statul. Nu de alta, apela saracul daca nu era chelit de ANAF cu multe penalizari si majorari la penalizari la taxele umflate care le aplica statul unei persoane fizice autorizate.”
Concluziile noastre!?
Pasul 1. Inainte de a demara vreun demers in relatie cu institutiile statului, documentati-va temeinic si faceti antrenament fizic. Va este de folos!
Pasul 2. Meditati profund si aplicati tehnici de relaxare, le veti gasi utilitatea pe masura ce trece ziua!
Pasul 3. Daca ajungeti in institutie intrebati mai degraba un agent de paza decat un om de la ghiseu.
Pasul 4: Nu demoralizati, nu va pierdeti increderea de sine! Asa sunt functionarii, nu se intampla nimic gresit cu dumneavoastra!
Pasul 5: Fiti pregatit sa o luati de la capat oricand!
sau…
Daca vreti sa scapati de corvoada, apelati la un expert privat si va scutiti timpul si nervii!